Nu-mi cereţi să fiu calmă în privinţa religiei.

De fiecare dată când mă revolt de daunele în societate din cauza religiei, primesc răspunsuri de genul "Ei hai nu mai lua şî tu chiar aşă la inimî. Nu te mai enerva."

Eu nu pot să nu mă enervez când văd copii terifiaţi de iad.

Nu pot să nu "iau la inimă" atunci când văd oameni care refuză tratamentul medical pentru copiii lor pentru că aşa le cere dumnezeul lor.

Mă doare atunci când văd părinţi care-şi renegă proprii copii pentru că sunt gay (frumoase valori de familie, neh?).

Urăsc când oamenilor care trăiesc în mizerie, în sărăcie, li se spune că sunt vinovaţi pentru că au făcut ceva rău în viaţa anterioară.

Mi se pare scandalos să i se impună cuiva să se căsătorească cu violatorul ei.

Mi se rupe inima când mă gândesc la bebeluşul omorât în timpul botezului (sau ar trebui să zic “E bine, va ajunge deodată în rai.”?), şi preotul oficiază mai departe slujbe.

Nu pot să cred că în secolul XXI mai sunt profesori care au probleme cu părinţii supăraţi din cauza că odraselor lor le este predată evoluţia.

Îmi vine să ţip când mă gândesc cât de multe ar fi descoperit ştiinţa până acum fără amestecul religiei.

Îmi este încă pică pentru ce i s-a întâmplat lui Galileo.

Şi astea sunt doar câteva influenţe negative ale religiei.

Nici măcar nu mi-e milă de mine sau de alţi atei ca mine. E rar când accentuez daunele care mi le-au adus mie personal religia. Cei de care-mi pasă sunt tot credincioşii şi copiii lor.

Consider că fiecare om are personalitatea lui şi asta e bine. Nu cer nimănui să fie la fel de revoltat ca mine. Dacă sunt atei (probabil, mai maturi decât mine) calmi în privinţa aceasta, cu o viziune mai realistă, mai echilibrată, bine, ok. Dar mie nu-mi cereţi să fiu. Poate sunt prea emotivă, poate e de vină vârsta mea adolescentină, nuştiu. Dar ştiu că eu nu pot să-mi văd fericită de viaţa mea în timp ce alţi oameni suferă.

Diplomaţia este un lucru foarte bun, dar pe parcursul istoriei problemele serioase nu au putut fi rezolvate fără revoltă. Mânia, furia, sunt cele datorită cărora am evoluat, cele care au aprins oamenii să interprindă ceva pentru o schimbare spre bine.

"I have learned through bitter experience the one supreme lesson to conserve my anger, and as heat conserved is transmuted into energy, even so our anger controlled can be transmuted into a power which can move the world." 

Nu a zis-o vreun ateu faimos. Gandhi a făcut-o.

Vă las să vă gândiţi la asta.